Definiție și caracteristici
Termenul de asfixie definește o deteriorare a schimbului de gaze având ca rezultat o scădere în PO2 și o creștere a PCO2. Există diferite grade de asfixie, variind de la asfixia totală, caracterizată de anoxie și hipercarbie extremă, la situația mult mai frecvent întâlnită a asfixiei parțiale, implicând hipoxie și creșteri moderate ale PCO2.
Evenimentele care duc la asfixie pot avea loc in utero, la naștere, sau în cursul vieții postnatale. Ischemia este în mod frecvent o parte integrantă a asfixiei. Termenul de hipoxie-ischemie și cel de asfixie sunt folosite deseori ca sinonime.
Criterii diagnostice și limitări
O definiție exactă a asfixiei nu există, diferite criterii fiind folosite la diagnosticul asfixiei, incluzând:
- tipul de frecvență cardiacă fetală
- lichid amniotic meconial
- scorul APGAR
- pH-ul arterei ombilicale
- necesitatea reanimării la naștere
- prezența convulsiilor
- anomalii electroencefalografice
- apariția unui sindrom clinic neurologic
La naștere există de obicei informații insuficiente pentru a se determina cu certitudine dacă a existat asfixie. Convulsiile pot să nu apară imediat după naștere, iar un sindrom clinic neurologic poate evolua în cursul a 2-3 zile postnatal. Este de importanță critică să se noteze că leziunile asfixice din perioada perinatală nu sunt responsabile pentru majoritatea leziunilor cerebrale apărute în prima parte a copilăriei.
Disfuncții multisistemice
Asfixia perinatală duce la disfuncții multisistemice. În principiu, orice sistem sau organ poate fi afectat.
Afectarea cardiovasculară
Alterări ale volemiei, redistribuția debitului cardiac și sindrom de disfuncție miocardică tranzitorie.
Afectarea neurologică
Evoluția encefalopatiei hipoxic-ischemice caracteristice, din tabloul căreia o parte poate fi reprezentată de convulsii.
Afectarea metabolică
Hipocalcemie, hiponatremia și alterări în metabolismul glucozei.
Afectarea pulmonară
Hipertensiunea pulmonară persistentă a nou-născutului, sindroame de aspirație și boală de asfixie pulmonară.
Alte manifestări
Leziune renală directă, boală ischemică intestinală, anomalii hematologice și necroză a grăsimii subcutanate.
Stadiile Sarnat ale encefalopatiei post-hipoxice
| Aspect | Stadiul I | Stadiul II | Stadiul III |
|---|---|---|---|
| Nivelul de conștiență | Hiperalert | Letargic sau obnubilat | Stuporos |
| Controlul neuro-muscular | Normal | Ușoară hipotonie | Flaciditate |
| Tonusul muscular | Ușor scăzut distal | Crescut distal | Intermitent |
| Postura | Flexie | Flexie | Decerebrare |
| Reflexele de întindere | Hiperactive | Hiperactive | Scăzute sau absente |
| Supt | Slab | Slab sau absent | Absent |
| Reflexul Moro | Puternic, prag de stimulare scăzut | Slab, incomplet, nivel de stimulare crescut | Absent |
| Funcțiile vegetative | Tonus simpatic generalizat | Tonus parasimpatic generalizat | Ambele sisteme deprimate |
| Convulsii | Nu | Frecvente; focale sau multifocale | Rare |
Management
Îngrijirea clinică a acestor copii trebuie direcționată spre supravegherea și îngrijirea disfuncțiilor specifice ale diferitelor organe. Gestionarea fluidelor administrate trebuie făcută cu grijă.